|
| |
Hotărâre nr. 445 din 08.04.2009
privind evaluarea impactului
anumitor proiecte publice şi private asupra mediului şi pentru abrogarea Hotărârii nr. 1213 din 06.09.2006
privind
stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului pentru
anumite proiecte publice şi private
Publicaţie: Monitorul Oficial nr. 481 din 13.07.2009
Emitent: Guvernul României
Hotărâre nr. 1213 din 06.09.2006
stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului pentru
anumite proiecte publice şi private
Publicaţie: Monitorul Oficial nr. 802 din 25.09.2006
Emitent: Guvernul României
Având în vedere prevederile Convenţiei
privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi
accesul la justiţie în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998,
ratificată prin Legea 86/2000,
în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 11 alin.
(3) din O.U.G. 195/2005 privind protecţia
mediului, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea 265/2006,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Art. 1.
(1) Prezenta hotărâre stabileşte procedura-cadru de evaluare a impactului asupra
mediului pentru proiectele publice şi private care pot avea efecte semnificative
asupra mediului.
(2) Evaluarea impactului asupra mediului este parte integrantă din procedura de
emitere/respingere a acordului de mediu.
(3) Autorităţile competente pentru aplicarea prevederilor prezentei hotărâri
sunt, după caz, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, Agenţia
Naţională pentru Protecţia Mediului, agenţiile regionale şi locale pentru
protecţia mediului.
Art. 2.
(1) În înţelesul prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos au
următoarele semnificaţii:
a) acord de mediu - act tehnico-juridic prin care se stabilesc condiţiile de
realizare a proiectului, din punctul de vedere al impactului asupra mediului;
acordul de mediu reprezintă decizia autorităţii competente pentru protecţia
mediului, care dă dreptul titularului de proiect să realizeze proiectul din
punctul de vedere al protecţiei mediului;
b) drept vătămat - orice drept fundamental prevăzut de Constituţie sau de lege,
căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ;
c) evaluarea impactului asupra mediului - procesul menit să identifice, să
descrie şi să stabilească, în funcţie de fiecare caz şi în conformitate cu
legislaţia în vigoare, efectele directe şi indirecte, sinergice, cumulative,
principale şi secundare ale unui proiect asupra sănătăţii oamenilor şi mediului,
finalizat prin raportul evaluării impactului asupra mediului;
d) interes legitim privat - posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în
considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat;
e) interes legitim public - posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în
considerarea realizării unui drept fundamental care se exercită în colectiv ori,
după caz, în considerarea apărării unui interes public;
f) procedura de evaluare a impactului asupra mediului - parcurgerea etapelor ce
au ca obiect stabilirea necesităţii supunerii unui proiect evaluării impactului
asupra mediului, evaluarea impactului asupra mediului, consultarea publicului şi
a autorităţilor publice cu responsabilităţi în domeniul protecţiei mediului,
luarea în considerare a raportului evaluării impactului asupra mediului şi a
rezultatelor acestor consultări în procesul decizional şi asigurarea informării
asupra deciziei luate;
g) proiect - execuţia lucrărilor de construcţii sau a altor instalaţii ori
amenajări, alte intervenţii asupra cadrului natural şi peisajului, inclusiv cele
care implică extragerea resurselor minerale;
h) public - una sau mai multe persoane fizice sau juridice şi, în concordanţă cu
legislaţia ori cu practica naţională, asociaţiile, organizaţiile sau grupurile
acestora;
i) public interesat - publicul afectat sau posibil a fi afectat de ori care are
un interes în procesul de luare a deciziilor de mediu; organizaţiile
neguvernamentale care promovează protecţia mediului şi îndeplinesc condiţiile
cerute de legislaţia în vigoare fac parte din publicul interesat;
j) titularul proiectului - solicitantul acordului de mediu pentru un proiect
privat sau autoritatea publică ce iniţiază un proiect.
(2) Definiţiile prevăzute la alin. (1) lit. b), d) şi e) se interpretează în
sensul acordării accesului larg la justiţie publicului interesat.
(3) Dispoziţiile alin. (1) lit. h) se aplică persoanelor fizice, indiferent de
cetăţenie, naţionalitate sau domiciliu, iar în cazul persoanelor juridice,
indiferent de locul unde sunt înregistrate ori în care se află centrul efectiv
al activităţii lor.
Art. 3.
(1) Proiectele care pot avea efecte semnificative asupra mediului datorită,
printre altele, naturii, dimensiunii sau localizării lor fac obiectul evaluării
impactului asupra mediului înainte de emiterea acordului de mediu. Aceste
proiecte sunt prevăzute la art. 8 şi 9.
(2) Evaluarea impactului asupra mediului identifică, descrie şi evaluează, în
mod corespunzător şi pentru fiecare caz în parte, în conformitate cu prevederile
prezentei hotărâri, efectele directe şi indirecte ale proiectului asupra
următorilor factori:
a) fiinţe umane, faună şi floră;
b) sol, apă, aer, climă şi peisaj;
c) bunuri materiale şi patrimoniu cultural;
d) interacţiunea dintre factorii menţionaţi la lit. a), b) şi c).
(3) Evaluarea impactului asupra mediului pentru proiectele care intră sub
incidenţa legislaţiei privind prevenirea şi controlul integrat al poluării
include cerinţele specifice acelei legislaţii.
(4) Evaluarea impactului asupra mediului stabileşte măsurile de prevenire,
reducere şi, unde este posibil, de compensare a efectelor semnificative adverse
ale proiectului asupra factorilor prevăzuţi la alin. (2) şi contribuie la luarea
deciziei de emitere/respingere a acordului de mediu.
(5) Evaluarea impactului asupra mediului se efectuează în faza de pregătire a
studiului de fezabilitate a proiectului.
Art. 4.
(1) Procedura de evaluare a impactului asupra mediului se realizează în etape,
după cum urmează:
a) etapa de încadrare a proiectului în procedura de evaluare a impactului asupra
mediului;
b) etapa de definire a domeniului evaluării şi de realizare a raportului
evaluării impactului asupra mediului;
c) etapa de analiză a calităţii raportului evaluării impactului asupra mediului.
(2) Procedura de evaluare a impactului asupra mediului începe prin depunerea
solicitării de emitere a acordului de mediu în faza de studiu de prefezabilitate
a proiectului.
Art. 5.
(1) Procedura de evaluare a impactului asupra mediului este condusă de
autorităţile competente pentru protecţia mediului, cu participarea autorităţilor
publice centrale sau locale, după caz, care au atribuţii şi răspunderi specifice
în domeniul protecţiei mediului.
(2) Participarea autorităţilor prevăzute la alin. (1) se realizează în cadrul
unui colectiv de analiză tehnică constituit la nivel central prin ordin al
conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, la
nivelul fiecărui judeţ, al municipiului Bucureşti, prin ordin emis de prefect,
conform legislaţiei în vigoare privind prefectul şi instituţia prefectului, iar
la nivelul Administraţiei Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării", prin ordin emis
de prefectul judeţului Tulcea.
(3) Autorităţile prevăzute la alin. (1) exprimă puncte de vedere în cadrul
colectivului de analiză tehnică cu privire la informaţiile prezentate de
titularul proiectului în etapele procedurii de evaluare a impactului asupra
mediului.
(4) În scopul aplicării prevederilor prezentei hotărâri, autorităţile competente
pentru protecţia mediului asigură transmiterea informaţiilor relevante
autorităţilor prevăzute la alin. (1) şi organizarea şedinţelor colectivului de
analiză tehnică.
Art. 6.
Autorităţile competente pentru protecţia mediului percep taxe în cuantum de 100
lei la emiterea acordului de mediu.
Art. 7.
(1) Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică:
a) proiectelor destinate apărării naţionale, dacă autoritatea publică centrală
pentru protecţia mediului stabileşte, printr-o analiză caz cu caz, că aplicarea
procedurii de evaluare a impactului asupra mediului poate afecta negativ
apărarea naţională;
b) proiectelor ale căror detalii sunt adoptate printr-un act normativ specific,
dacă cerinţele prezentei hotărâri, inclusiv cele referitoare la furnizarea
informaţiei, sunt îndeplinite în timpul procesului legislativ respectiv.
(2) În cazuri excepţionale, autoritatea publică centrală pentru protecţia
mediului poate excepta, în totalitate sau în parte, de la procedura de evaluare
a impactului asupra mediului un anumit proiect prevăzut în anexa nr. 1 sau 2. În
acest caz, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului are
următoarele obligaţii:
a) să stabilească dacă este necesară o altă formă de evaluare;
b) să pună la dispoziţia publicului interesat informaţiile dobândite ca urmare a
aplicării metodei de evaluare prevăzute la lit. a), precum şi informaţii privind
decizia de exceptare şi motivele acordării acesteia;
c) să informeze Comisia Europeană, anterior luării deciziei de
emitere/respingere a acordului de mediu, despre motivele care fundamentează
acordarea excepţiei şi să transmită acesteia informaţiile puse la dispoziţia
propriului public, conform legislaţiei în vigoare privind accesul la informaţia
privind mediul.
(3) Decizia de exceptare se comunică titularului de proiect, anterior informării
Comisiei Europene potrivit prevederilor alin. (2) lit. c).
(4) Prevederile alin. (2) şi (3) se aplică, după caz, cu respectarea procedurii
prevăzute la art. 17.
Art. 8.
(1) Autorităţile competente pentru protecţia mediului analizează proiectele
publice sau private supuse procedurii de evaluare a impactului asupra mediului
conform prevederilor prezentei hotărâri.
(2) Proiectele publice sau private prevăzute în anexa nr. 1, precum şi orice
proiecte propuse a se realiza pe un amplasament situat în perimetre de protecţie
hidrogeologică prevăzute de legislaţia privind caracterul şi mărimea zonelor de
protecţie sanitară şi hidrogeologică se supun evaluării impactului asupra
mediului.
(3) Proiectele publice sau private pentru care trebuie stabilită necesitatea
efectuării evaluării impactului asupra mediului sunt cele:
a) prevăzute în anexa nr. 2;
b) realizate în cadrul unei arii naturale protejate, indirect legate de aceasta
sau necesare pentru managementul ariei naturale protejate care, fie individual,
fie împreună cu alte proiecte, pot avea efecte semnificative asupra ariei
naturale protejate, având în vedere obiectivele de conservare a acesteia, aşa
cum sunt prevăzute în legislaţia privind regimul ariilor naturale protejate,
conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice.
(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3) lit. a), toate proiectele
prevăzute în anexa nr. 2 ce urmează a fi realizate în zona costieră se supun
evaluării impactului asupra mediului.
Art. 9.
(1) Proiectele prevăzute la art. 8 alin. (3) se supun etapei de încadrare în
procedura de evaluare a impactului asupra mediului. Această etapă se realizează
cu consultarea autorităţilor din colectivul de analiză tehnică prevăzut la art.
5 alin. (2).
(2) Autoritatea competentă pentru protecţia mediului decide asupra necesităţii
efectuării evaluării impactului asupra mediului prin examinarea, caz cu caz, a
oricărui proiect prevăzut la art. 8 alin. (3), folosind criteriile prevăzute în
anexa nr. 3 şi, după caz, anumite valori de prag.
(3) Autoritatea competentă pentru protecţia mediului informează şi pune la
dispoziţia publicului decizia etapei de încadrare.
Art. 10.
(1) Analizarea proiectelor conform prevederilor art. 9 se realizează de către
autorităţile competente pentru protecţia mediului, luând în considerare
informaţiile furnizate în cadrul solicitării de emitere a acordului de mediu,
depusă de titular.
(2) Solicitarea cuprinde cel puţin:
a) descrierea şi caracteristicile amplasamentului propus;
b) descrierea şi caracteristicile proiectului şi ale activităţilor care urmează
a fi desfăşurate: mărime, tehnologii şi materiale propuse a fi folosite şi
utilizarea resurselor naturale;
c) descrierea activităţilor specifice perioadei de realizare a proiectului;
d) descrierea sumară a potenţialului impact al proiectului asupra mediului.
Art. 11.
(1) După stabilirea obligativităţii evaluării impactului asupra mediului pentru
un proiect se trece la etapa de definire a domeniului evaluării impactului
asupra mediului. În acest scop, autoritatea competentă pentru protecţia mediului
pregăteşte şi transmite titularului de proiect un îndrumar referitor la
problemele de mediu care trebuie tratate în raportul evaluării impactului asupra
mediului şi la gradul de detaliere a acestora.
(2) În vederea elaborării îndrumarului prevăzut la alin. (1), autoritatea
competentă pentru protecţia mediului:
a) analizează memoriul de prezentare a proiectului depus de titular care
detaliază informaţiile prezentate în solicitare;
b) consultă titularul de proiect, publicul interesat şi celelalte autorităţi
publice implicate în procedura de evaluare a impactului asupra mediului pentru
proiectul respectiv.
(3) Îndrumarul se pune la dispoziţia publicului interesat, spre informare.
(4) Îndrumarul transmis titularului de proiect nu exclude posibilitatea
solicitării de către autoritatea competentă pentru protecţia mediului a unor
informaţii suplimentare.
Art. 12.
(1) Pentru toate proiectele supuse evaluării impactului asupra mediului
titularii acestora au obligaţia de a furniza în cadrul raportului evaluării
impactului asupra mediului informaţiile prevăzute în anexa nr. 4.
(2) Autorităţile publice, în special cele prevăzute la art. 5 alin. (1), care
deţin informaţii relevante pentru evaluarea efectelor directe şi indirecte ale
proiectului, au obligaţia să pună aceste informaţii la dispoziţia titularului de
proiect.
(3) Autorităţile competente pentru protecţia mediului verifică dacă titularul
proiectului a furnizat, într-o formă adecvată, informaţiile prevăzute în anexa
nr. 4.
(4) În îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la alin. (3), autorităţile competente
pentru protecţia mediului ţin seama de următoarele aspecte:
a) să fie solicitate şi furnizate informaţii relevante etapei respective din
procedura de evaluare a impactului asupra mediului, caracteristicilor specifice
proiectului sau tipului de proiect, precum şi elementelor de mediu care pot fi
afectate;
b) să fie solicitate informaţiile pe care titularul de proiect le poate furniza
având în vedere, printre altele, nivelul actual al cunoaşterii şi al metodelor
de evaluare.
Art. 13.
Informaţiile furnizate de titularul de proiect, conform prevederilor art. 12
alin. (1), includ cel puţin următoarele:
a) descrierea proiectului, cuprinzând date referitoare la amplasament, soluţii
tehnice propuse şi mărimea proiectului;
b) descrierea măsurilor avute în vedere pentru a evita, a reduce şi, dacă este
posibil, a remedia efectele adverse asupra mediului;
c) datele necesare pentru identificarea şi evaluarea principalelor efecte pe
care proiectul le poate avea asupra mediului;
d) prezentarea generală a principalelor alternative studiate de titularul de
proiect, cu indicarea motivelor alegerii sale, avându-se în vedere efectele
asupra mediului;
e) un rezumat fără caracter tehnic al informaţiilor prevăzute la lit. a)-d).
Art. 14.
(1) Elaborarea raportului evaluării impactului asupra mediului se realizează pe
baza îndrumarului prevăzut la art. 11 alin. (1) de către persoane fizice sau
juridice, atestate în condiţiile legii, şi independente de titularul
proiectului.
(2) Raportul evaluării impactului asupra mediului, al cărui conţinut respectă
prevederile art. 12 alin. (1), se înaintează autorităţii competente pentru
protecţia mediului.
(3) Raportul evaluării impactului asupra mediului este supus comentariilor
publicului interesat, ale cărui observaţii sunt luate în considerare în etapa de
analiză a calităţii raportului.
(4) Autoritatea competentă pentru protecţia mediului, împreună cu autorităţile
participante în colectivul de analiză tehnică, analizează calitatea raportului
evaluării impactului asupra mediului şi decide acceptarea sau refacerea
raportului.
Art. 15.
(1) În procedura de evaluare a impactului asupra mediului autorităţile
competente pentru protecţia mediului aduc la cunoştinţa publicului, din timp şi
cel mai târziu imediat ce informaţia poate fi furnizată într-un termen
rezonabil, prin anunţ public şi prin afişare pe pagina proprie de web,
următoarele aspecte:
a) orice solicitare de acord de mediu;
b) faptul că proiectul face obiectul evaluării impactului asupra mediului,
indicând, după caz, şi că proiectul intră sub incidenţa prevederilor art. 17;
c) datele de contact ale autorităţilor competente pentru emiterea/respingerea
acordului de mediu, ale autorităţilor de la care pot fi obţinute informaţii
relevante, ale autorităţilor unde se pot înainta comentarii sau adresa
întrebări, precum şi termenul pentru transmiterea acestora;
d) tipul deciziilor posibile sau, în cazul în care există, proiectul deciziei
respective;
e) faptul că informaţiile din etapa de definire a domeniului evaluării şi de
realizare a raportului evaluării impactului asupra mediului sunt puse la
dispoziţia publicului;
f) locul, orarul şi mijloacele prin care informaţiile relevante sunt puse la
dispoziţia publicului;
g) modalităţile de participare a publicului, în conformitate cu art. 16 alin.
(2) lit. a) şi b).
(2) Autoritatea competentă pentru protecţia mediului pune la dispoziţia
publicului interesat, spre consultare, într-un interval de timp rezonabil,
următoarele:
a) orice informaţie obţinută în urma parcurgerii etapei de definire a domeniului
evaluării şi de realizare a raportului evaluării impactului asupra mediului;
b) rapoartele şi recomandările relevante emise către autoritatea competentă
pentru protecţia mediului la momentul informării publicului interesat, potrivit
prevederilor alin. (1);
c) alte informaţii decât cele prevăzute la alin. (1), care sunt relevante pentru
luarea deciziei şi care devin disponibile după momentul informării publicului
interesat în conformitate cu prevederile alin. (1), cu respectarea dispoziţiilor
H.G. 878/2005 privind accesul publicului
la informaţia privind mediul.
Art. 16.
(1) Publicul interesat are posibilitatea de a participa efectiv şi din timp la
procesul de luare a deciziilor de mediu, de a se documenta şi a transmite
comentarii şi opinii autorităţii competente pentru protecţia mediului, când
toate opţiunile sunt deschise şi înaintea luării deciziei de emitere/respingere
a acordului de mediu.
(2) Informarea şi participarea publicului la procedura de evaluare a impactului
asupra mediului sunt coordonate de autorităţile competente pentru protecţia
mediului şi cuprind:
a) modalitatea de informare a publicului: prin afişe pe o anumită zonă
teritorială, publicaţii în presa centrală şi/sau locală, organizarea unor
expoziţii cu planuri, schiţe, tabele, grafice, modele referitoare la proiectul
respectiv şi altele asemenea;
b) modalitatea de consultare a publicului interesat prin informări scrise sau
dezbateri publice;
c) perioade de timp corespunzătoare pentru etapele procedurii, cu scopul de a
asigura timp suficient pentru informarea publicului şi pentru ca publicul
interesat să se pregătească şi să participe efectiv la procesul de luare a
deciziilor de mediu.
Art. 17.
(1) În situaţia în care un proiect poate să aibă un efect semnificativ asupra
mediului altui stat sau când un alt stat posibil să fie afectat semnificativ
solicită informaţii asupra proiectului, autoritatea publică centrală pentru
protecţia mediului transmite autorităţii centrale de mediu din acel stat, cât
mai curând posibil şi nu mai târziu de momentul când este informat propriul
public, cel puţin următoarele informaţii referitoare la proiect:
a) o descriere a proiectului împreună cu orice informaţie disponibilă asupra
posibilului impact transfrontier al acestuia;
b) informaţii privind tipul deciziei care urmează să fie luată.
(2) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului indică statului
prevăzut la alin. (1) un interval de timp suficient în care să precizeze dacă
doreşte să participe la procesul de luare a deciziilor de mediu.
(3) Dacă statul care a primit informaţiile prevăzute la alin. (1) comunică
intenţia sa de participare la procesul de luare a deciziilor de mediu,
autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului îi transmite informaţiile
despre proiect prevăzute la art. 15 alin. (1) şi pe cele care se pun la
dispoziţia publicului interesat, conform prevederilor art. 15 alin. (2) lit. a)
şi b).
(4) În cazul în care România este stat potenţial afectat, autoritatea publică
centrală pentru protecţia mediului are obligaţia:
a) să pună la dispoziţia autorităţilor implicate în procesul de luare a
deciziilor de mediu şi publicului interesat, într-un termen rezonabil,
informaţiile prevăzute la alin. (1) şi (3), primite de la statul de origine;
b) să asigure autorităţilor implicate în procesul de luare a deciziilor de mediu
şi publicului interesat posibilitatea de a înainta autorităţii centrale pentru
protecţia mediului din statul de origine opiniile cu privire la informaţiile
prevăzute la alin. (1) şi (3), într-un interval rezonabil de timp, înainte de
emiterea deciziei finale.
(5) Statele interesate iniţiază consultări privind, printre altele, efectele
potenţiale transfrontiere ale proiectului şi măsurile avute în vedere pentru a
reduce sau a elimina astfel de efecte şi se înţeleg asupra unui interval de timp
rezonabil privind durata consultărilor.
(6) Ministerul Afacerilor Externe sprijină demersurile autorităţii publice
centrale pentru protecţia mediului prevăzute la alin. (1)-(5), astfel încât
publicul interesat de pe teritoriul statului afectat să participe efectiv la
procesul de luare a deciziilor de mediu, inclusiv în cazul proiectelor cu
posibile efecte semnificative pe teritoriul României, iniţiate în alte state.
Art. 18.
Rezultatele consultărilor şi informaţiile obţinute conform prevederilor art. 5,
art. 11-13, art. 15-17 alin. (1)-(3) şi (5) se iau în considerare în procedura
de emitere/respingere a acordului de mediu pentru proiectele publice sau private
care fac obiectul prezentei hotărâri.
Art. 19.
(1) Autoritatea competentă pentru protecţia mediului, cu consultarea
colectivului de analiză tehnică, ia decizia de emitere/respingere a acordului de
mediu pe baza analizării raportului evaluării impactului asupra mediului, a
comentariilor şi opiniilor exprimate de publicul interesat şi a altor informaţii
relevante, după caz.
(2) Acordul de mediu pentru proiectele care fac obiectul legislaţiei privind
prevenirea şi controlul integrat al poluării include cerinţele prevăzute de acea
legislaţie.
Art. 20.
(1) Acordul de mediu pentru proiectele prevăzute la art. 8 alin. (3) lit. b) se
emite numai dacă proiectul nu afectează în mod negativ integritatea ariei
naturale protejate respective.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul în care evaluarea
impactului asupra mediului relevă efecte negative asupra ariei naturale
protejate şi, în lipsa unor soluţii alternative, proiectul trebuie totuşi
realizat din considerente imperative de interes public major, inclusiv din
raţiuni de ordin social sau economic, autoritatea publică pentru protecţia
mediului competentă emite acordul de mediu numai după stabilirea măsurilor
compensatorii necesare pentru a proteja coerenţa reţelei naţionale de arii
naturale protejate sau cea globală a reţelei Natura 2000, în cazul siturilor de
interes comunitar.
(3) În situaţia în care siturile incluse în reţeaua Natura 2000, identificate
conform legislaţiei în vigoare, adăpostesc un tip de habitat natural prioritar
şi/sau o specie prioritară, singurele considerente care pot fi invocate sunt
cele legate de:
a) sănătatea sau siguranţa publică;
b) anumite consecinţe benefice de importanţă majoră pentru mediu; sau
c) alte motive imperative de interes public major, asupra cărora s-a obţinut
punctul de vedere al Comisiei Europene.
(4) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului informează Comisia
Europeană despre măsurile compensatorii adoptate pentru a proteja coerenţa
globală a reţelei Natura 2000.
Art. 21.
(1) Autorităţile competente pentru protecţia mediului fac publică decizia de
emitere/respingere a acordului de mediu şi pun la dispoziţia publicului
următoarele informaţii:
a) conţinutul deciziei, care include toate condiţiile necesare a fi îndeplinite
de titularul proiectului;
b) principalele motive şi considerente pe care se bazează decizia de
emitere/respingere, inclusiv informaţii cu privire la desfăşurarea procesului de
participare a publicului;
c) descrierea, după caz, a principalelor măsuri pentru evitarea, reducerea şi,
dacă este posibil, compensarea efectelor adverse majore.
(2) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului informează orice stat
care a fost consultat conform prevederilor art. 17 alin. (1)-(3) şi (5) şi
transmite acestora informaţiile prevăzute la alin. (1).
(3) În cazul în care România este stat potenţial afectat, autoritatea publică
centrală pentru protecţia mediului asigură punerea la dispoziţia propriului
public interesat, într-o manieră corespunzătoare, a informaţiilor prevăzute la
alin. (1), primite de la statul de origine.
Art. 22.
(1) Prevederile prezentei hotărâri nu aduc atingere obligaţiei autorităţilor
competente pentru protecţia mediului de a respecta restricţiile impuse de
legislaţia în vigoare în legatură cu confidenţialitatea comercială şi
industrială, inclusiv proprietatea intelectuală, şi protejarea interesului
public.
(2) În cazul aplicării art. 17, transmiterea informaţiilor către alte state şi
primirea informaţiei de la alte state fac obiectul restricţiilor prevăzute de
legislaţia în vigoare a statului de origine.
Art. 23.
(1) Orice persoană care face parte din publicul interesat şi care se consideră
vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim se poate adresa
instanţei de contencios administrativ competente pentru a ataca, din punct de
vedere procedural sau substanţial, actele, deciziile sau omisiunile autorităţii
publice competente pentru protecţia mediului, care fac obiectul participării
publicului în procedura de evaluare a impactului asupra mediului, prevăzute de
prezenta hotărâre, cu respectarea prevederilor Legii contenciosului
administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.
(2) Actele sau omisiunile autorităţii publice competente pentru protecţia
mediului, care fac obiectul participării publicului în procedura de evaluare a
impactului asupra mediului, se atacă odată cu decizia etapei de încadrare sau cu
decizia de emitere/respingere a acordului de mediu, după caz.
(3) Se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente şi orice
organizaţie neguvernamentală care îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 2
alin. (1) lit. i), considerându-se că acestea sunt vătămate într-un drept al lor
sau într-un interes legitim.
(4) Soluţionarea cererii se face potrivit dispoziţiilor
Legii 554/2004, cu modificările ulterioare.
Art. 24.
(1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente,
persoanele prevăzute la art. 23 trebuie să solicite autorităţii publice
emitente, în termen de 30 de zile de la data aducerii la cunoştinţa publicului a
deciziei etapei de încadrare sau a deciziei de emitere/respingere a acordului de
mediu, revocarea, în tot sau în parte, a respectivei decizii.
(2) Autoritatea publică emitentă are obligaţia de a răspunde la plângerea
prealabilă prevăzută la alin. (1) în termen de 30 de zile de la data
înregistrării acesteia la acea autoritate.
(3) Procedura administrativă prealabilă prevăzută la alin. (1) şi (2) este
gratuită şi trebuie să fie echitabilă şi corectă.
Art. 25.
Autorităţile competente pentru protecţia mediului au obligaţia ca în decizia
etapei de încadrare şi în decizia de emitere/respingere a acordului de mediu să
includă informaţii concrete despre procedura de contestare administrativă şi
contencios administrativ prevăzută la art. 23 şi 24.
Art. 26.
(1) Titularul proiectului are obligaţia de a notifica în scris autoritatea
competentă pentru protecţia mediului despre orice modificare a
datelor/informaţiilor care au stat la baza luării deciziei etapei de încadrare
sau a deciziei etapei de emitere/respingere a acordului de mediu, după caz.
(2) Autoritatea competentă pentru protecţia mediului stabileşte, cu consultarea
colectivului de analiză tehnică, dacă modificarea sau extinderea adusă
proiectului poate avea efecte semnificative asupra mediului, conform
prevederilor prezentei hotărâri, şi informează publicul în mod corespunzător. În
caz afirmativ, autoritatea competentă pentru protecţia mediului solicită
elaborarea sau, după caz, refacerea evaluării impactului asupra mediului, cu
aplicarea în mod corespunzător a prevederilor art. 11-25.
(3) În urma aplicării prevederilor alin. (2), acordul de mediu se revizuieşte în
mod corespunzător.
Art. 27.
(1) Este interzisă realizarea fără obţinerea acordului de mediu a proiectelor
prevăzute la:
a) art. 8 alin. (3), pentru care s-a stabilit necesitatea evaluării impactului
asupra mediului;
b) art. 8 alin. (4);
c) anexa nr. 1.
(2) Titularii proiectelor au obligaţia respectării condiţiilor prevăzute în
acordul de mediu.
Art. 28.
(1) Constituie contravenţie şi se sancţionează după cum urmează, următoarele
fapte:
a) încălcarea obligaţiei prevăzute la art. 26 alin. (1) şi la art. 27 alin. (1),
cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, pentru persoane fizice, şi de la 30.000
lei la 60.000 lei, pentru persoane juridice; b) încălcarea obligaţiei prevăzute
la art. 27 alin. (2), cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei, pentru persoane
fizice, şi de la 25.000 lei la 50.000 lei, pentru persoane juridice.
(2) Pentru încălcarea obligaţiilor prevăzute de art. 27 se aplică şi sancţiunea
complementară de desfiinţare a lucrărilor şi aducerea terenului la starea
iniţială.
(3) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1)
şi (2) se realizează de personalul împuternicit din cadrul Gărzii Naţionale de
Mediu şi al Administraţiei Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării", conform
reglementărilor legale în vigoare.
(4) Dispoziţiile referitoare la contravenţii prevăzute la alin. (1) se
completează cu prevederile O.G. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea 180/2002, cu modificările şi
completările ulterioare.
(5) Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de
la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării
acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentul
constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal de
constatare şi sancţionare a contravenţiei.
Art. 29.
Proiectele transmise unei autorităţi competente pentru protecţia mediului în
vederea obţinerii acordului de mediu şi supuse evaluării impactului asupra
mediului, înainte de intrarea în vigoare a prezentei hotărâri, se supun
procedurii de evaluare a impactului asupra mediului şi de emitere a acordului de
mediu aflate în vigoare la momentul depunerii solicitării.
Art. 30.
(1) Metodologia de aplicare a procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra
mediului, conţinând competenţele, durata etapelor procedurale şi dispoziţii
privind informarea şi participarea publicului, se aprobă prin ordin al
conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului în termen
de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.
(2) Metodologia de aplicare a prevederilor art. 17 se aprobă prin ordin al
conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului în termen
de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.
Art. 31.
Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
Art. 32.
(1) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului informează Comisia
Europeană cu privire la aplicarea prezentei hotărâri şi asupra criteriilor
şi/sau valorilor de prag adoptate în vederea aplicării prevederilor art. 9.
(2) Autoritatea centrală pentru protecţia mediului transmite Comisiei Europene
actele normative naţionale care asigură conformarea cu prevederile Directivei
85/337/CEE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice sau private
asupra mediului, modificată şi completată prin Directiva 97/11/CE şi prin
Directiva 2003/35/CE.
Art. 33.
Prezenta hotărâre intră în vigoare la 60 de zile de la publicarea în Monitorul
Oficial al României, Partea I, cu excepţia prevederilor art. 7 alin. (2) lit.
c), art. 20 alin. (3) lit. c) şi alin. (4) şi ale art. 32, care intră în vigoare
la data aderării României la Uniunea Europeană.
Art. 34.
În situaţia în care printr-un act normativ anterior prezentei hotărâri se face
trimitere la H.G. 918/2002 privind
stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului şi pentru
aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse acestei proceduri ori
generic la procedura de evaluare a impactului asupra mediului, trimiterea se va
socoti făcută la dispoziţiile corespunzătoare din prezenta hotărâre.
Art. 35.
(1) Pe data intrării în vigoare a prezentei
hotărâri se abrogă H.G. 918/2002 privind
stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului şi pentru
aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse acestei proceduri,
publicată în M.Of. 686/17 septembrie 2002, cu modificările ulterioare.
(2) Actele normative emise în baza H.G. 918/2002,
în măsura în care nu contravin dispoziţiilor prezentei hotărâri, rămân în
vigoare până la data abrogării lor.
Prezenta hotărâre transpune prevederile Directivei Consiliului 85/337/CEE
privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra
mediului, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L
175 din 5 iulie 1985, modificată şi completată prin Directiva Consiliului
97/11/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L
73 din 14 martie 1997, şi Directiva 2003/35/CE privind participarea publicului
cu privire la elaborarea anumitor planuri şi programe în legătură cu mediul şi
modificarea, în ceea ce priveşte participarea publicului şi accesul la justiţie,
a directivelor Consiliului 85/337/CEE şi 96/61/CE, publicată în Jurnalul Oficial
al Uniunii Europene (JOUE) nr. L 156 din 25 iunie 2003.
ANEXA 1
LISTA
proiectelor supuse evaluării impactului asupra mediului
1. Agricultură:
1.1. instalaţii pentru creşterea intensivă a porcilor, cu o capacitate cel puţin
egală cu:
a) 900 de locuri pentru scroafe;
b) 3.000 de locuri pentru creşterea porcilor mai mari de 30 kg;
1.2. instalaţii pentru creşterea intensivă a păsărilor, cu o capacitate cel
puţin egală cu:
a) 85.000 de locuri pentru creşterea păsărilor de carne;
b) 60.000 de locuri pentru păsări ouătoare.
2. Industria extractivă a petrolului, gazelor naturale, cărbunelui şi turbei:
2.1. extracţia petrolului, când cantitatea extrasă depăşeşte 500 t/zi;
2.2. extracţia gazelor naturale, când cantitatea extrasă depăşeşte 500.000
m3/zi;
2.3. extracţia cărbunelui în exploatări miniere de suprafaţă, când suprafaţa
amplasamentului depăşeşte 25 ha;
2.4. extracţia turbei, când suprafaţa amplasamentului depăşeşte 150 ha.
3. Industria energetică:
3.1. termocentrale şi alte instalaţii de ardere, inclusiv instalaţii industriale
pentru producerea energiei electrice, energiei termice, a aburului sau a apei
calde, cu o putere de cel puţin 300 MW;
3.2. centrale nucleare şi alte reactoare nucleare, inclusiv dezafectarea ori
scoaterea din funcţiune a acestora, sau reactoare
*1) (cu excepţia instalaţiilor
de cercetare pentru producerea şi conversia materialelor fisionabile şi a celor
radioactive, a căror putere maximă nu depăşeşte 1 kW putere termică continuă);
3.3. instalaţii pentru reprocesarea combustibilului nuclear iradiat;
3.4. instalaţii pentru:
a) producerea sau îmbogăţirea combustibilului nuclear;
b) procesarea combustibilului nuclear iradiat sau pentru procesarea deşeurilor
cu nivel ridicat de radioactivitate;
c) depozitarea finală a combustibilului nuclear iradiat;
d) depozitarea finală a deşeurilor radioactive, exclusiv;
e) stocarea, planificată pentru o perioadă mai mare de 10 ani, a combustibilului
nuclear iradiat sau a deşeurilor radioactive, pe un amplasament diferit de cel
de producţie, exclusiv;
3.5. construirea liniilor aeriene de tensiune electrică, cu o tensiune de cel
puţin 220 kV şi o lungime de cel puţin 15 km.
4. Producerea şi prelucrarea metalelor:
4.1. instalaţii integrate pentru producerea fontei primare şi a oţelului;
4.2. instalaţii pentru obţinerea metalelor brute neferoase din minereuri,
concentrate sau din materiale secundare prin procese metalurgice, chimice sau
electrolitice.
5. Industria materialelor minerale de construcţii:
5.1. instalaţii pentru extracţia azbestului şi pentru prelucrarea şi transformarea azbestului
şi a produselor care conţin azbest:
a) instalaţii pentru produsele de azbociment, cu o producţie anuală de cel puţin
20.000 t produs finit;
b) instalaţii pentru materiale de fricţiune, cu o producţie anuală de cel puţin
50 t produs finit;
c) instalaţii pentru alte utilizări ale azbestului, cu un consum de cel puţin
200 t anual;
5.2. cariere şi exploatări miniere de suprafaţă, când suprafaţa amplasamentului
depăşeşte 25 ha.
6. Industria chimică şi petrochimică:
6.1. instalaţii chimice integrate, cum sunt instalaţiile pentru producerea
substanţelor pe scară industrială folosind procese de conversie chimică, în care
mai multe unităţi tehnologice alăturate sunt legate funcţional una de cealaltă
şi sunt utilizate pentru:
a) producerea substanţelor chimice organice de bază;
b) producerea substanţelor chimice anorganice de bază;
c) producerea îngrăşămintelor pe bază de fosfor, azot sau potasiu (îngrăşăminte
simple sau complexe);
d) obţinerea produselor de bază pentru protecţia plantelor şi a biocidelor;
e) obţinerea produselor farmaceutice de bază folosind procese chimice sau
biologice;
6.2. producerea explozibililor;
6.3. rafinării de ţiţei (cu excepţia celor care produc numai lubrifianţi din
ţiţei);
6.4. instalaţii pentru depozitarea petrolului, a produselor petrochimice sau
chimice, cu o capacitate de cel puţin 200.000 t;
6.5. instalaţii pentru gazeificarea şi lichefierea a cel puţin 500 t de cărbune
sau şisturi bituminoase pe zi;
6.6. conducte pentru transportul gazelor, petrolului sau al substanţelor
chimice, având un diametru mai mare de 800 mm şi o lungime de cel puţin 40 km.
7. Industria lemnului şi a hârtiei:
7.1. instalaţii industriale pentru producerea celulozei din cherestea sau
materiale fibroase similare;
7.2. instalaţii industriale pentru producerea hârtiei şi a cartonului, cu o
capacitate de producţie mai mare de 200 t/zi.
8. Proiecte de infrastructură:
8.1. construcţia de linii pentru traficul feroviar de lungă distanţă;
8.2. construirea aerodromurilor
*2) dotate cu cel puţin o pistă de
decolare-aterizare mai lungă de 2.100 m;
8.3. construirea de autostrăzi şi de drumuri expres
*3);
8.4. construirea drumurilor noi cu cel puţin 4 benzi sau realinierea şi/sau
lărgirea unui drum existent de două ori mai puţine benzi până la 4 sau mai multe
benzi, în cazul în care aceste drumuri noi sau realinierea lor şi/sau secţiunea
lărgită a acestora este de cel puţin 10 km lungime continuă;
8.5. căi navigabile interioare şi porturi pentru traficul fluvial interior, care
permit trecerea vaselor mai mari de 1.350 t;
8.6. porturi comerciale, cheiuri pentru încărcare şi descărcare legate de uscat
şi porturi exterioare (exclusiv cheiuri pentru feribot), care permit intrarea
vaselor de cel puţin 1.350 t.
9. Alte tipuri de proiecte:
9.1. sisteme de captare a apelor subterane, acolo unde volumul anual de apă
captată este de cel puţin 10 milioane m3;
9.2. sisteme artificiale de reîncărcare a acviferului, acolo unde volumul anual
de apă reîncărcată este de cel puţin 10 milioane m3;
9.3. lucrări de transfer al resurselor de apă între bazinele hidrografice,
executate în scopul prevenirii deficitului de apă, pentru un volum anual de apă
transferată de cel puţin 100 milioane m3/an; se exceptează transferul prin
conducte al apei potabile;
9.4. lucrări de transfer al resurselor de apă între bazinele hidrografice,
pentru un debit mediu multianual al bazinului de captare de cel puţin 2.000
milioane m3/an şi pentru o cantitate de apă transferată de cel puţin 5% din
acest debit; se exceptează transferul prin conducte al apei potabile;
9.5. baraje şi alte instalaţii proiectate să reţină sau să stocheze permanent
apa, cu o capacitate nouă ori suplimentară de apă reţinută sau stocată de cel
puţin 10 milioane m3;
9.6. staţii pentru epurarea apelor uzate de cel puţin 150.000 echivalenţi
locuitor *4);
9.7. depozite pentru deşeuri periculoase sau instalaţii pentru eliminarea
deşeurilor prin incinerare ori tratare chimică, operaţiune definită în anexa nr.
IIA pct. 9 din O.U.G. 78/2000 privind
regimul deşeurilor, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea 426/2001, cu modificările ulterioare;
9.8. instalaţii cu o capacitate mai mare de 100 t/zi pentru eliminarea
deşeurilor nepericuloase prin incinerare sau tratare chimică, operaţiune
definită în anexa nr. IIA pct. 9 din O.U.G. 78/2000,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea
426/2001, cu modificările ulterioare;
10. orice modificare sau extindere a proiectelor enumerate în prezenta anexă,
dacă o asemenea modificare sau extindere întruneşte ea însăşi valorile de prag
stabilite, după caz, în această anexă.
*1) Centralele nucleare şi alte reactoare nucleare încetează a mai fi considerate
ca atare atunci când tot combustibilul nuclear şi alte elemente contaminate
radioactiv au fost îndepărtate definitiv de pe amplasamentul instalaţiei.
*2) Aerodrom - aeroport care se conformează definiţiei din Convenţia de la
Chicago (1944) privind înfiinţarea Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale
(anexa nr. 14).
*3) Drumuri expres - drumuri care se conformează definiţiei din Acordul european
privind arterele principale de trafic internaţional din 15 noiembrie 1975.
*4) Echivalenţi locuitor exprimă încărcarea cu poluanţi a apelor uzate, conform
definiţiei din H.G. 188/2002 pentru
aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor
uzate, cu modificările şi completările ulterioare.
ANEXA 2
LISTA
proiectelor pentru care trebuie stabilită necesitatea efectuării evaluării
impactului asupra mediului
1. Agricultură, silvicultură şi acvacultură:
a) proiecte pentru restructurarea exploataţiilor agricole;
b) proiecte pentru utilizarea terenului necultivat sau a suprafeţelor parţial
antropizate în scop agricol intensiv;
c) proiecte de gospodărire a apelor pentru agricultură, inclusiv proiecte de
irigaţii şi desecări;
d) împădurirea terenurilor pe care nu a existat anterior vegetaţie forestieră
sau desfrişare în scopul schimbării categoriei de folosinţă a terenului;
e) instalaţii pentru creşterea intensivă a şeptelului, altele decât cele incluse
în anexa nr. 1;
f) crescătorii pentru piscicultură intensivă;
g) recuperarea/îmbunătăţirea terenurilor neagricole, inclusiv a celor din mare.
2. Industria extractivă:
a) cariere, exploatări miniere de suprafaţă şi de extracţie a turbei, altele
decât cele incluse în anexa nr. 1;
b) exploatări miniere subterane;
c) extracţia mineralelor prin dragare fluvială sau marină;
d) foraje de adâncime, în special:
(i) foraje geotermale;
(ii) foraje pentru depozitarea deşeurilor nucleare;
(iii) foraje pentru alimentarea cu apă, cu excepţia forajelor pentru
investigarea stabilităţii solului;
e) instalaţii industriale de suprafaţă pentru extracţia cărbunelui, petrolului,
gazelor naturale şi minereurilor, precum şi a şisturilor bituminoase.
3. Industria energetică:
a) instalaţii industriale pentru producerea energiei electrice, termice şi a
aburului tehnologic, altele decât cele incluse în anexa nr. 1;
b) instalaţii industriale pentru transportul gazelor, aburului şi apei calde;
transportul energiei electrice prin cabluri aeriene, altele decât cele incluse
în anexa nr. 1;
c) stocarea la suprafaţă a gazelor naturale;
d) stocarea subterană a gazelor combustibile;
e) stocarea la suprafaţă a combustibililor fosili;
f) brichetarea industrială a cărbunelui şi lignitului;
g) instalaţii pentru prelucrarea şi stocarea deşeurilor radioactive, altele
decât cele incluse în anexa nr. 1;
h) instalaţii pentru producerea energiei hidroelectrice;
i) instalaţii cu care sunt echipate centralele eoliene în scopul producerii
energiei.
4. Producerea şi prelucrarea metalelor:
a) instalaţii pentru producerea fontei sau oţelului prin fuziune primară sau
secundară, inclusiv turnare continuă;
b) instalaţii pentru prelucrarea metalelor feroase:
(i) laminoare la cald;
(ii) forjerii cu ciocane;
(iii) acoperiri metalice de protecţie prin topire;
c) topitorii de metale feroase;
d) instalaţii pentru forjarea, inclusiv alierea metalelor neferoase, cu excepţia
metalelor preţioase, sau instalaţii pentru revalorificarea produselor (finisare,
turnare în forme etc.);
e) instalaţii pentru tratarea suprafeţelor metalice şi a materialelor plastice
prin procese chimice sau electrolitice;
f) fabricarea şi asamblarea de autovehicule şi fabricarea motoarelor pentru
autovehicule;
g) şantiere navale;
h) instalaţii pentru construcţia şi repararea aeronavelor;
i) fabricarea echipamentelor feroviare;
j) forjare la cald prin explozie;
k) instalaţii pentru coacerea şi sinterizarea minereurilor metalice.
5. Industria mineralelor:
a) cuptoare de cocs (distilarea uscată a cărbunelui);
b) instalaţii pentru fabricarea cimentului;
c) instalaţii pentru producerea azbestului şi fabricarea produselor din azbest,
altele decât cele incluse în anexa nr. 1;
d) instalaţii pentru fabricarea sticlei, inclusiv a fibrelor de sticlă;
e) instalaţii pentru topirea substanţelor minerale, inclusiv producţia fibrelor
minerale;
f) fabricarea produselor ceramice prin ardere, în special a ţiglelor,
cărămizilor, cărămizilor refractare, plăcilor, gresiilor ceramice sau
porţelanului.
6. Industria chimică:
a) tratarea produselor intermediare şi producerea substanţelor chimice, altele
decât cele incluse în anexa nr. 1;
b) producerea pesticidelor şi a produselor farmaceutice, vopselelor şi lacurilor, elastomerilor
şi peroxizilor, altele decât cele incluse în anexa nr.
1;
c) instalaţii de depozitare a produselor petroliere, petrochimice şi chimice,
altele decât cele incluse în anexa nr. 1.
7. Industria alimentară:
a) fabricarea uleiurilor şi a grăsimilor vegetale şi animale;
b) ambalarea şi conservarea produselor animale şi vegetale;
c) fabricarea produselor lactate;
d) fabricarea malţului şi a băuturilor alcoolice;
e) fabricarea produselor de cofetărie şi a siropului;
f) abatoare;
g) instalaţii industriale pentru fabricarea amidonului;
h) fabrici de făină şi ulei de peşte;
i) fabrici de zahăr.
8. Industria textilă, a pielăriei, a lemnului şi hârtiei:
a) instalaţii industriale pentru producerea hârtiei şi a cartonului, altele
decât cele incluse în anexa nr. 1;
b) instalaţii pentru pretratarea (operaţii ca spălare, înălbire, mercerizare)
sau vopsirea fibrelor ori textilelor;
c) instalaţii pentru tăbăcirea/argăsirea pieilor şi blănurilor;
d) instalaţii de producere şi prelucrare a celulozei.
9. Industria cauciucului:
- fabricarea şi tratarea produselor pe bază de elastomeri.
10. Proiecte de infrastructură:
a) proiecte de dezvoltare a unităţilor industriale;
b) proiecte de dezvoltare urbană, inclusiv construcţia centrelor comerciale şi a
parcărilor auto;
c) construcţia căilor ferate, altele decât cele incluse în anexa nr. 1, a
instalaţiilor de transbordare intermodală şi a terminalelor intermodale;
d) construcţia aerodromurilor, altele decât cele incluse în anexa nr. 1;
e) construcţia drumurilor, porturilor şi instalaţiilor portuare, inclusiv a
porturilor de pescuit, altele decât cele incluse în anexa nr. 1;
f) construcţia căilor navigabile interioare, altele decât cele incluse în anexa
nr. 1, lucrări de canalizare şi lucrări împotriva inundaţiilor;
g) baraje şi alte instalaţii proiectate pentru reţinerea sau stocarea apei pe
termen lung, altele decât cele incluse în anexa nr. 1;
h) linii de tramvai, căi ferate subterane şi de suprafaţă, linii suspendate sau
linii similare specifice, utilizate exclusiv sau în principal pentru transportul
de persoane;
i) instalaţii de conducte pentru gaze şi petrol, altele decât cele incluse în anexa nr. 1;
j) instalaţii de apeducte de lungime mare;
k) lucrări pentru combaterea eroziunii costiere şi lucrări maritime ce pot
modifica profilul costier prin construcţia, de exemplu, de diguri, chei,
pontoane, debarcadere sau alte lucrări de apărare marină, exclusiv întreţinerea
şi reconstrucţia unor astfel de lucrări;
l) instalaţii de extracţie a apei subterane şi de reîncărcare artificială a
rezervelor de apă subterană, altele decât cele incluse în anexa nr. 1;
m) lucrări pentru transferul resurselor de apă între bazine hidrografice, altele
decât cele incluse în anexa nr. 1.
11. Alte proiecte:
a) piste permanente de curse şi testare a vehiculelor cu motor;
b) instalaţii pentru eliminarea deşeurilor, altele decât cele incluse în anexa
nr. 1;
c) staţii pentru epurarea apelor uzate, altele decât cele incluse în anexa nr.
1;
d) amplasamente pentru depozitarea nămolurilor provenite de la staţiile de
epurare;
e) depozite de fier vechi, de vehicule uzate, inclusiv deşeuri de vehicule;
f) bancuri de probă pentru motoare, turbine sau reactoare;
g) instalaţii pentru fabricarea fibrelor minerale artificiale;
h) instalaţii pentru recuperarea sau distrugerea substanţelor explozive;
i) centre de ecarisaj.
12. Turism şi recreere:
a) pârtii de schi, instalaţii schilift, telecabine şi amenajările aferente;
b) amenajări marine de agrement;
c) sate de vacanţă şi complexuri hoteliere în afara zonelor urbane şi amenajările aferente;
d) campinguri permanente şi amplasamente pentru caravane;
e) parcuri tematice.
13. a) Orice modificări sau extinderi, altele decât cele prevăzute la pct. 10
din anexa nr. 1, ale proiectelor prevăzute în anexa nr. 1 sau în prezenta anexă,
deja autorizate, executate sau în curs de a fi executate, care pot avea efecte
semnificative adverse asupra mediului
b) Proiectele prevăzute în anexa nr. 1, efectuate exclusiv sau în principal
pentru dezvoltarea şi testarea de metode sau produse noi şi care să nu fie
utilizate pe o perioadă mai mare de 2 ani.
ANEXA 3
CRITERII DE SELECŢIE
pentru stabilirea necesităţii efectuării evaluării impactului asupra mediului
1. Caracteristicile proiectelor
La identificarea caracteristicilor proiectelor se iau în considerare următoarele
aspecte:
a) mărimea proiectului;
b) cumularea cu alte proiecte;
c) utilizarea resurselor naturale;
d) producţia de deşeuri;
e) emisiile poluante, inclusiv zgomotul şi alte surse de disconfort;
f) riscul de accident, ţinându-se seama în special de substanţele şi de
tehnologiile utilizate.
2. Localizarea proiectelor
Se ia în considerare sensibilitatea mediului în zona geografică posibil afectată
de proiect, avându-se în vedere în special:
2.1. utilizarea existentă a terenului;
2.2. relativa abundenţă a resurselor naturale din zonă, calitatea şi capacitatea
regenerativă a acestora;
2.3. capacitatea de absorbţie a mediului, cu atenţie deosebită pentru:
a) zonele umede;
b) zonele costiere;
c) zonele montane şi cele împădurite;
d) parcurile şi rezervaţiile naturale;
e) ariile clasificate sau zonele protejate prin legislaţia în vigoare, cum sunt:
zone de protecţie a faunei piscicole, bazine piscicole naturale şi bazine
piscicole amenajate etc.;
f) zonele de protecţie specială, mai ales cele desemnate prin
O.U.G. 236/2000 privind regimul ariilor
naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi a faunei
sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea 462/2001, cu modificările şi completările ulterioare, sau zonele
în care se efectuează determinări pentru
includerea lor în zone clasificate de ordonanţa de urgenţă menţionată anterior,
zonele desemnate prin Legea 5/2000
privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a
III-a - zone protejate, zonele de protecţie instituite conform prevederilor
Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare;
g) ariile în care standardele de calitate a mediului stabilite de legislaţie au
fost deja depăşite;
h) ariile dens populate;
i) peisajele cu semnificaţie istorică, culturală şi arheologică.
3. Caracteristicile impactului potenţial
Se iau în considerare efectele semnificative posibile ale proiectelor, în raport
cu criteriile stabilite la pct. 1 şi 2, cu accent deosebit pe:
a) extinderea impactului: aria geografică şi numărul persoanelor afectate;
b) natura transfrontieră a impactului;
c) mărimea şi complexitatea impactului;
d) probabilitatea impactului;
e) durata, frecvenţa şi reversibilitatea impactului.
ANEXA 4
INFORMAŢII
solicitate titularului proiectului pentru proiectele supuse evaluării impactului
asupra mediului
1. Descrierea proiectului, incluzând, mai ales:
a) descrierea caracteristicilor fizice ale întregului proiect şi a cerinţelor de
amenajare şi utilizare a terenului în timpul fazelor de construcţie şi funcţionare;
b) descrierea principalelor caracteristici ale proceselor de producţie, de
exemplu natura şi cantitatea materialelor utilizate;
c) estimarea, pe tipuri şi cantităţi, a deşeurilor preconizate şi a emisiilor
(poluare în apă, aer şi sol, zgomot, vibraţii, lumină, căldură, radiaţii etc.)
rezultate din funcţionarea proiectului propus;
2. rezumatul principalelor alternative studiate de titular şi indicarea
principalelor motive pentru alegerea finală, luând în considerare efectele
asupra mediului;
3. descrierea aspectelor de mediu posibil a fi afectate în mod semnificativ de
proiectul propus, în special a populaţiei, faunei, florei, solului, apei,
aerului, factorilor climatici, bunurilor materiale, inclusiv patrimoniul
arhitectural şi arheologic, peisajul şi interconexiunile dintre factorii de mai
sus;
4. descrierea *1) efectelor semnificative posibile ale proiectului propus asupra
mediului, rezultând din:
a) existenţa proiectului;
b) utilizarea resurselor naturale;
c) emisiile de poluanţi, zgomot şi alte surse de disconfort şi eliminarea
deşeurilor,
şi descrierea de către titular a metodelor de prognoză utilizate în evaluarea
efectelor asupra mediului;
5. descrierea măsurilor preconizate pentru prevenirea, reducerea şi, unde este
posibil, compensarea oricăror efecte semnificative adverse asupra mediului;
6. un rezumat fără caracter tehnic al informaţiilor furnizate la punctele
precedente;
7. indicarea dificultăţilor (deficienţe tehnice sau lipsa de know-how)
întâmpinate de titularul proiectului în prezentarea informaţiei solicitate.
*1) Această descriere trebuie să acopere efectele directe şi indirecte,
secundare, cumulative, pe termen scurt, mediu şi lung, permanente şi temporare,
pozitive şi negative ale proiectului asupra mediului.
|
